trenul trece printr-o lume
ce încape în mine cu dacia noastră 1300 cu tot
un zâmbet pe geamul aburit arată că pe aici a trecut
fericirea când încă se mai cântărea în tone fontă
pe cap de locuitor alături de mine cineva
aplaudă până i se înroșesc palmele mici de pionier
pe față are o detașare senină demnă de d-zeu și toți trei
urcăm pe scena unui cămin cultural
sala aplaudă și cântă cu noi
drag mi-e badea din bihoru/ că mă plimbă cu tractoru
pe la ferestre îngerii fac ochii mari ioi istenem
egy magyar traktor ah dar unde sunt
ce au ajuns citatele din lenin
scrise pe sânii iubitelor fruntașe la ceapeu și pe unde
s-au risipit acareturile mele adevărul libertatea sublimul
pe care am fost obligat să le trec la colhoz
stâlpii de telegraf îmi fac semne
de parcă mă recunosc uite-i cum aleară după mine
cu tot cu un lan de porumb
iluzia e atât de perfectă încât nimeni nu observă că
zâmbetul meu călătorește pe un geam aburit
în timp ce eu rămân tot mai departe în urmă păzit
de doi haidamaci cu ochi albaștri calibrul 6.22