mersul pe bisturiul vieții e dincolo de acrobație
un mod de-a săpa o fântână în palme
și-a planta un copac între sinapse
tâmpla înserează pe nesimțite în cuvinte
adoarme cu un ochi deschis

în hiper-spațiul inimii
pentru o gură curată de gravitație
fără milă extirp
strălucirea stelelor din sânge
singurătatea de contrabandă care mă camufla
oricărei epidemii omenești
imunitatea la moarte
puterea de-a multiplica vederea în infraroșu
la infinit

nu mai plătesc tribut uitării
ruga cioplește un munte pe care să-ngrop dorurile
chipurile mototolite de tristeți fără identitate
genunchii sunt altar de păsări uriașe
în care văzduhurile visează o lume
fără arșița spaimei
și urii

împart alfabetul împărtășirii la jumătate
perechile din jurul vetrei aprind focul
dezbracă ochii de umbre

cardul de credit al iubirii
dă eroare o viață