| = Elena | Stanica Ilie Viorel [11.Sep.23 14:33] |
| poemul acesta pare a fi un buchet de aforisme ideea este clară, observabilă: viața, traseul, trăirile trupului și ale spiritului dar, fă a fi ceva rău, cu atât mai bine dacă dintr-un poem se pot extrage aforisme, devine filozofic mai valoros, eu simt o lipsă de cursivitate, poate așa ai dorit “ mersul pe bisturiul vieții e dincolo de acrobație un mod de-a săpa o fântână în palme și-a planta un copac între sinapse tâmpla înserează pe nesimțite în cuvinte adoarme cu un ochi deschis” “Pe drumul vieții, nu-i loc de vreo acrobație, acesta-i precum un bisturiu care sapă în tine; în palme o fântână, în sinapse loc pentru a planta copacul lângă ele, pe nesimțite, înserează tâmpla în cuvinte adoarme cu un ochi deschid” am încercat să fac o legătură, pe ideea propusă, între tâmplă (care apare acolo brusc… ai putea pune pe varianta ta “în timpul acesta tâmpla…” e doar o sugestie, poate râmâne fix așa cum este dacă dorești acest format ceea ce mai observ: par două poemea “ nu mai plătesc tribut uitării ruga cioplește un munte pe care să-ngrop dorurile chipurile mototolite de tristeți fără identitate genunchii sunt altar de păsări uriașe în care văzduhurile visează o lume fără arșița spaimei și urii împart alfabetul împărtășirii la jumătate perechile din jurul vetrei aprind focul dezbracă ochii de umbre cardul de credit al iubirii dă eroare o viață” partea asta ar fi al doilea poem poate, cu un vers de legătură prin care să se sugereze că după toate inciziile făcute pe drumul vieții trupului fiindu-i pregătit (de rugă) se întâmplă cele sugerate în partea a doua poate:) or mai fi păreri | |
| = Elena | Stanica Ilie Viorel [11.Sep.23 14:38] |
| zic “poate” pentru că în timp ce dezvoltam comentariul ca urmare a impresii la prima citire observam nuanțe ale poemului și mă întrebam dacă cititorului nu cumva asta s-a dorit să i se ofere mai citesc “prind” textele pe fugă la orele astea o zi bună! | |
| = interesant aici | Ionuţ Caragea [11.Sep.23 14:54] |
| în hiper-spațiul inimii pentru o gură curată de gravitație interesantă această implementare SF în poem. Dar întrebarea mea este: dat fiind c^çn hiperspaèiu se călătorește cu viteze superluminice, cum vine treaba cu gravitația? A cui gravitație? Acolo este o gravitație artificială, în mijlocul vehicolului superluminic. Deci, ar fi trebuit să puneți pentru o cură de viteză superluminică, cu trimitere la viteza gândului, la puterea imaginației, la vorbele lui Einstein despre puterea imaginației... Deci? Oricum, poemul are niște pasaje demențiale, acolo unde stăpâniți bine termenii. | |
| = erată | Ionuţ Caragea [11.Sep.23 14:55] |
| dat fiind că în hiperspațiu avea tastatura în fr, mama ei | |
| = marele magistru din umbră | Ionuţ Caragea [11.Sep.23 15:10] |
| după ce am citit acest poem, dar și alte poeme, am simțit că aveți un model în umbră, care vă influențează scrierea. Am început să răsfoiesc prin bagajul meu de peste 10 000 de cărți citite și mi-am dat seama că îl aveți pe René Char în sânge, într-o variantă mai hardcore... Apoi, ca să mă reconving, am căutat să recitesc niște poeme de Char, și am descoperit stilul dv. în Afară noaptea e guvernată. Culmea, poemul lui Char era înscris pe Poeții noștri de, ghici cine? Gerra Orivera. Sper că înțelegeți acum cu cine aveți de-a face. | |
| = puţin | Ștefan Petrea [11.Sep.23 15:44] |
| stănescian titlul... Nichita avea o vorbă *respirabilă pasăre*... Despre conţinutul textului pot spune că m-a prins delirul aforistic... Am citit cu plăcere! | |
| + Super! | Dragoș Vișan [11.Sep.23 16:40] |
| O primă strofă mortală. Nu comentez de ce. Fiecare să descopere singur. Metafora și versul! Imagini abstractizate, bine lucrate. Titlul este ca la Nichita Stănescu, însă realizarea textului este postavangardistă. În strofa a doua "gravitația ", revenirea cu picioarele pe pământ e doar jinduită după aprinderea eului liric în multivers, în alt univers imaginativ, chiar prin depășirea vitezei luminii și călătoria în timp: "în hiper-spațiul inimii pentru o gură curată de gravitație fără milă extirp strălucirea stelelor din sânge singurătatea de contrabandă care mă camufla oricărei epidemii omenești imunitatea la moarte puterea de-a multiplica vederea în infraroșu la infinit". Totul este din afecte exacerbate, dilatate la modul fictiv. Întâi există hiperbola, pe urmă o descriere a stării inițierii. Și pe fondul "epidemiei" cresc florile păcatului liric. René Char a fost și el marele prieten al lui Ion Caraion. | |
| = Și ceva Goethe-n final | Dragoș Vișan [11.Sep.23 16:45] |
| Discursul poetei Maria Elena Chindea capătă o adâncime aș spune (oximoronic) panoramică asupra aspectelor vieții. E vorba de tentația investigării micro-,macro-, multi-versului. Pentru că eul liric trăiește acum și oricând, oricum și oriunde, prin versuri de neuitat. Finalul este mefistofelic-faustian: "cardul de credit al iubirii dă eroare o viață". | |
| = Ca întotdeauna, copleșitoare | Maria Elena Chindea [16.Sep.23 00:51] |
| interpretările tale Tego! Mie nu-mi pare că există vreun gol, vreo rupere între sinapse și tâmplă, ambele fiind simboluri ale mentalului. În ceea ce privește frângerea de la mijloc - este intenționată. Ca și în viață, nimic nu decurge liniar, drumul nostru e sinuos sau din frângeri, în funcție de testele fiecăruia și de lecția pe care o avem de învățat. Ca și al păsării, zborul ne poate purta în volute sau picaje și înălțări bruște! Suntem prinși în curenți de mare altitudine, uneori ne lăsăm purtați, alteori ne împotrivim. Onorată de interpretările tale, Tego.Mulțumesc! | |
| = M-am referit la hiper-spațiul inimii | Maria Elena Chindea [16.Sep.23 01:22] |
| ca stare de fapt nu ca rod al imaginației, Ionuț! Chakra inimii face legătura dintre cele două identități ale noastre revelate de Iisus, primele trei ținând de identitatea pământească, ultimele trei ținând de identitatea celestă! Inima e puntea de legătură, ea manifestă energiile ambelor lumi care ne compun identitatea! Ea poate respira și în infinit și în lumesc, poate fi legată de gravitație prin misiunea luminii din noi care a ales să se întrupeze pentru a ridica vibrația materiei grosiere. Și Iisus a respirat în hiper-spațiul inimii, dar nu și-a renegat niciodată apartenența și la lumea Tatălui, la lumea infinitului, unde totul este posibil. Ceea ce noi oamenii o facem îngrozitor de des - și ne mai și mirăm de ce nu putem face multe lucruri, ne înecăm în neputințe și disperări! De ce oare l-om mai serba pe Iisus de două ori pe an dacă nu vrem să învățăm nimic din cele ce ne-a spus????! E doar o nedumerire a mea! Mulțumesc de aplecare asupra textului și de analiză! | |
| = Ștefan | Maria Elena Chindea [16.Sep.23 01:28] |
| îți mulțumesc de comentariu. Chiar uitasem de metafora lui Nichita, de mult nu mai m-am gândit la opera lui, deși au fost niște vremuri când mă obsedau „Necuvintele” lui! Și dacă ți-am deschis apetitul către creație - e de bine! Succes! | |
| = îmi place și mă mândresc cu faptul că | Maria Elena Chindea [16.Sep.23 02:10] |
| introduc clasici în mediul online deși condiția fizică nu mă prea ajută Ionuț, dar mărturisesc că pe René Char nu-l prea cunosc. Cele câteva poeme găsite prin vreo culegere și copiate nu mă fac o cunoscătoare a lui. Consider că nu poți spune că ai vibrat măcar o secundă în spiritul lui, dacă nu ai citit măcar 50 de poeme de-ale lui - e ca și când am cunoaște doar trei litere ale alfabetului dar am pretinde că vorbim limba. Deci, dacă tu spui că scrierile mele se aseamănă cu ale lui, știi mai mult ca mine. Mie, dacă e vreo asemănare, mi se pare total întâmplătoare! O să-l caut prin anticariate - poate mă dumiresc! Mulțumesc de atenționare! Am vreo câțiva poeți a căror operă mă fascinează și cu care se poate să am niște tușe comune, nu știu dacă de formă sau substanță - dar sigur nu a fost Char. Și am introdus sute de poeți. Deci, nu știu ce să zic. | |
| = Prin faptul că mi-ai spus că a fost prieten | Maria Elena Chindea [16.Sep.23 02:42] |
| cu Ion Caraion, m-ai convins și mai tare să-l caut pe Char să-l citesc Dragoș, oți ști voi ceva ce eu nu știu. Caraion chiar mi se pare fascinant, altfel n-aș fi introdus peste o mie de texte ale lui. Îți mulțumesc pentru scanările prin poezia mea și pentru înstelare! Recunosc că multe din trăirile mele sunt la temperaturi mari și se exprimă și în poezie. Pentru mine e o problemă curgerea lină nu cea furtunoasă, fie că vorbim de spațiul inimii fie de cel al mentalului. Cred că ține de personalitate, de ardere! Îmi place că tu intuiești ardențele chiar când reușesc să le camuflez! Onorată de interpretări și empatie! | |