poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-08-28 | | A fost o vreme când cu teamă Ne aminteam de sărbători; Vedeam în ele erezia, În loc de populare flori. Dar n-au uitat românii hramul Și-aceste sfinte șezători, Mereu reeditează cadrul Cu-aceleași cântece și hori. Mai sunt țăranii oare-aceeași Ce-au dat vrăjmașilor de hac? Dar cine-atunci mai poartă iarăși Tradiția noastră din veac? De n-ar fi ei cu minți istețe, Ce ne-ar rămâne nouă, oare, La cei dispuși să ne învețe Cu false acte culturale?... Nu și-au uitat românii neamul, Cu toată împărțirea-n clase. Ei au știut că toți sunt unul, Pe vreme de război ori pace. Iar cei ce-au vrut să ne dezbine Și să ne sufle-n patru vânturi, N-au reușit decât s-ațâțe Dragostea noastră de pământuri. Noi n-am venit de nicăierea Și n-am prădat la nimeni masa, De-aceea suntem dulci ca mierea, Dar aprigi păstrători de casă. Și vom păstra întotdeauna A noastre sfinte obiceiuri, Ca semn că țara-i numai una, Că nu trăim fără temeiuri. Și nu ne stingem în furtuni, Ba, mai adânc luăm tărie Din vechi făclii de la străbuni, Ca Hramul de Sântă-Mărie. Stăuceni, 15 august1985
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate