în acea zi m-am întors în trecut ca-ntr-o casă părăsită
uitasem până și numele lucrurilor prăfuite
neșterse de sinele gravat pe mîini inimi și pietre translucide
o compoziție chimică necunoscută găsită la marginea unui râu care secase
retrăiam în obscur sinele imund al unei voințe uitate
dinspre izvoare
nostalgia originilor denumită retoric în ubicuitate
nu era așa
natura lucrurilor arsese până și oasele străbunilor regăsite -n geruri astrale
astralis și hiperboreea singurele continente prin care-mi fusese dat să trec
după îndelungi rătăciri și mizerii
m-am apropiat încet deslușind parcă
o vorbire barocă de fum făcută țăndări aruncată-n vânt
așezată în vase de lut cu incrustații de ocru și negru
nu mai trăia nimeni
roata olarului
precum silabele dislocate de o forță nevăzută
ce pune în mișcare orașele lumii din civilizații scufundate-n iluzie
așezându-și toga morții mov pe drumul de țară
de când marcus aurelius mă chemase
memoria devine volatilă
precum frigurile existențiale din adolescența eroilor civilizatori
locuiesc în cetăți sumeriene incendiate de anunaki
contemplu drama maselor mânată de maeștri columbofili
jucând poker la curtea șeicului din bagdad
avicena deschizând epistola cu însemnele tăierii capului
nu voi muri ci voi fi viu
asistând majestuos la ceremonia stelelor căzătoare primite-n dar
de traficanții de heroină ajunși la terminalul avioanelor concorde bubuind
uitându-și mâinile chipurile cu riduri groase și negre
trăind buculice manifestări ale aparenței
acest cod l-am uitat printre cutremure
singura realitate în care mi-a fost dat să trăiesc schizoid
atunci am inventat hiperbole care să ajungă la hotarul ființei caste
aici vom rosti o rugăciune care să închidă pe veci
monstruozitatea ce-alungă mereu sărbătorile