Apa fierbe într-o oală, la foc foarte mic,
am băut ciocolată caldă, sunt cal, am mâncat
și ovăz, o, poartă a mea,câmpuri eleuzine,
sunt nicăieri și se-aud tineri,
au cântat, au urlat, au coborât
către centru, veseli, se-apostrofau
cu vecinii mei de sus — umblă cu scârțâit,
eu sunt captiv(at) de Aiud,
de castelul lui Alexandru Marghiloman,
nu știam, Aiudul avea nouă turnuri-n cetate,
păcat că astăzi sunt doar opt, al nouălea
e încorporat, cetatea voievozilor Ardealului
mă înconjoară, sunt acum poarta circulată,
călăreți, rădvane, negustori armeni
intră, ies, se-nsoară,
nu știu în ce țară mă aflu, o să văd
poate urșii, poate veverițele, inventariez
tot, măcar uit ziua aceea, de ieri,
"nu deranjați" scriu ca Ștefan
din "Jocul de-a vacanța",
mâine sunt cafea cu coniac
și mă cheamă, bineînțeles, Marghiloman,
sunt calul său de curse, necrezut bărbat,
"Gata ciorba veggie!" zic eu,
"Acum mergem la plimbare!", zice ea