Păşesc cu sânge-n inimă şi-s singur
O cucuvea doar ţipă-al meu alean
Nesomnului cuvântul lin i-l picur
Pe al hârtiei alb de filigran.
Cerneala se-nsoţeşte cu nimicul
Ca de morminte-n ţintirimul lan,
Păşesc cu sânge-n inimă şi-s singur
O cucuvea doar ţipă-al meu alean.
E noapte şi tăceri de om, desigur
Şi stânca urc zadarului muntean
Statuie-i clipa-ngemănată-n an
Sub steaua sorţii mele umbre-s licur
Păşesc cu sânge-n inimă şi-s singur