poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-08-05 | |
de când deschidea dimineața mama mea
privea doar pământul nu cred că știa că există și cerul îi spăla în roua inimii anotimpurile aride mărșăluia prin liniștea lui rănită să dea binețe la oameni să-l are cu trupul ei gârbovit până trecea dincolo de pietre și de focuri și se transforma în vatră de copt iluzii și doruri să ne scoată gurile din sete cumpăra întotdeauna prima apă pentru noi cei care ne odihneam dincolo de ochii ei secetoși femeia se făcea una cu umbra doar mama rămânea să-și toarcă singurătățile din care-i făcea ștergar icoanei din casă când o ardeau tălpile de sângele străbunilor își învelea oasele în disperări mocnite ca o cocă sărată de toamnă îi erau mâinile scoase din robia pământului prea obosite să mai sape în riduri fântâni căuta în palme orizontul și rostul la cină taina rămânea ca un zaț în pocale pentru timpul care-și sfâșie sălbatic măruntaiele și ne privea orb seismele în crepuscul închidea mama pământul și pleca neștiută să mai moară puțin
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate