Eu ştiu c-ai să dispari în amintire,
Iubindu-te, voi deveni puţin mai trist
Şi de-ai să pleci, te rog să-mi dai de ştire
Să pot rămâne-n drama mea protagonist

Voi fi mereu un trist în agonie,
De parcă grindini ascuţite m-ar lovi,
Un fost atlant vândut cu totul ţie,
Un condamnat de vina cruntă de-a iubi

Şi niciodată rău să nu îţi pară,
Îţi voi trimite armăsarii mei cereşti,
În somnul tău voi fi Steaua Polară
Ca peste timp să poţi şi tu să mă iubeşti

Şi de mă uiţi, dă foc la voluptate,
Arunc-o în ocean prin valuri de opal
Şi mă declar că-s vinovat de toate,
Eu, inorog bătrân cu cornul vertical!