Bătrânul smerit
din chioșcul de sticlă este zilnic
înghițit de vise.
Așteaptă
porumbeii care i-au furat inima.
In vestonul său decolorat de fluturi
și timp dorește umil
cartea de vizită a doamnelor
din colțul străzii,
ele îi traversează bezmetic
mintea răsfățând-o cu câte un sărut.
De sub veston se poate vedea cum
și astăzi îl părăsește un curcubeu
în alergarea ușoară a cailor trași de sfoară
de câte un copil rătăcit
din cartea de colorat,
pe care o răsfoiește
tot mai des în căutarea
timpului zidit în cuvânt.