poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-25 | | Doar gustul de cenușă a mai rămas, dragoste, după ce focul a dat bir cu fugiții. N-am crezut că ești o așa pacoste, că la-ntâmplare îți alegi răniții. Așa ne-a fost dat și nouă, dragă L., să ne dăm obolul de suferință-amintirii; toți plătim cumva - și rebel, și mișel - pentru întârzierea în extazul iubirii. Altul era gustul de-atunci, de nedescris pentru simțurile noastre pierdute-n convenții, s-ar putea spune că era vis în alt vis, dulcele plutind în amarul fără pretenții. Ne sorbeam unul pe altul din ochi, verde cu-albastru, mă pierdeam în verdele tău, ca într-o pădure virgină, tu ratai la semafor verdele, așteptai un alb-astru. Acum, albastrul a rămas făr’ de regină. Ne-a fost frânt în două destinul: eu, aici; tu, acolo. Ce-aș mai putea spune în apărarea noastră? Speranța că ne-om revedea dincolo ne-o duce-n zbor o pasăre măiastră. Poate gustul de cenușă s-o pierde și-om reveni la prima întâlnire: eu, căutând setos privirea verde; tu, traversând pe-albastru-n nesfârșire.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate