poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-21 | | Văd fisura Casei Comune europene cum merge în pantă văd proptelele din gard puse pe casă văd gresia de la "ușă" — se deplasează văd că a fost construită Uie Șuie în pantă văd o fisură longitudinală mult în exterior chiar în fața USA Oceanului Atlantic și-n centrul Viena-Berlin are diferența prea mare de nivel... față-spate toată jumătatea dinspre Răsărit tot fostul bloc comunist mai bine zidit nu se va desprinde din stâncile zalmoxiene-hristice pe când Peninsulele Eurasiei spre Vest se clatină și se prăbușesc cu USA din față-n neant atrase de suflul Sodomei Gomorei în Iad Lucrează în mine de-un timp nevoia de-a spune câte ceva din senzațiile unui om bulversat inutil Îmi străbat gândurile prin galerii ori la galere prins de lopătatul pentru alt stat fixez imagini răsturnate uitate Gălăgia acțiunilor mele reale se lasă iată-n sfârșit împușcată-n perete ca să fixez ceva Ies la iveală planuri embrional scelerate greșeli apucături infernale plutesc în serom în pasta puturoasă a marii infecții coaptă și-apoi spartă pe spate de tartor N-aș mai vrea materialitate abjectă ci trup din celule translucide nevinovate de viață Te naști în această lume de patimi crești aici în țara prefăcătoriei nu te distrezi nu-ți tolerezi deloc abaterea de la drum Mai devii ce vor alții prea puțin din ceea ce-ți tot propui linia verticală ți se gheboșează treptat prostia înconjurătoare nu doare ci contaminează ce-a rămas inocent în oamenii tot mai slabi Nu hrănesc pe nimeni într-un final șireteniile într-un stat unde pedeapsa la rău n-are efect Abcesul general își face de cap avansează nimeni nu pune comprese cu betadină la timp Doar omul simplu suportă în cercul restrâns îndrăgit cangrenarea vieții și-aceste vremuri perfide Prozopoemul este un leac vechi de-a te elibera dintr-un lanț Prozopoemul e leacul determinării vocii interioare să iasă prin incantațiile unui șaman orb
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate