voi pleca fără să te anunț

tu vei găsi doar scrisoarea

de la colțul ochiului cel închis

trimisă din visul meu

cel din urmă

o scrisoare fără cuvinte

purtând încă gustul vieții

așa cum valul

încă mai poartă gustul mării

atunci când atinge

buzele nisipoase

ale pământului

tu poate vei vrea să mă întorc

la marea și adânca iubire

din spatele ochilor tăi

să cobor precum ciutura în fântână

pentru a sorbi tăcerile tale

pentru a retrăi amintirile tale

pentru a săruta chipul

nenăscutelor pietre

și aripile nenăscutului zbor

dar eu voi fi departe, departe

aspirat de plămânii albaștri

ai cerului

voi fi cu acel cineva

ce are nevoie de sufletul meu

mai mult decât tine

și poate el

îți va da vești noi despre mine

odată cu ploile

tu doar va trebui să scoți mâna

pe fereastră