Imaginea este o pasăre în zborul căreia
Ne căutăm propria plutire.

Atunci când ne închipuim a fi purtați de ea,
Cuprinși, ca ziua în orizont, de fapt,
Ne risipim în ce își desenează.

Este ca acolo unde avem nevoie de lumină pentru
A ne bărbieri cât de bine ne-am putea rade.

Creșterea acestui copac, în care plutim, poartă în sine
Aceleași imagini întinse prin oglinzi repetitiv.

Din cadrul ferestrei în care se desfășoară
Ne închipuim prin cer înflorind.

Și, ca fumul de cădelniță, îi dăruim umbra
Îngroșând tușa efemerului prin care
Parfumați cu tămâie ne înălțăm.