Uneori, înfășurăm curcubeul în viață, când el ar fi unica șansă de a găsi lumina bună, înaintând prin lumea de toate culorile. Fiecare cuvânt are un sens, fiecare fragment din viață are de spus o poveste și strigi în suflet pe aceea sau acela, ce știe să lipească, împreună cu tine, bucățile de puzzle, pe care ți le lasă Universul, când crezi în ceva. Poate aude. Sunetul durerii. Zgomotul inimii în alergare. Pentru că vrei să simți, cu bucurie, firele de iarbă, udate de rouă, sub tălpi, în căldura primelor raze de soare. Sau vrei să fii ca o pasăre în zbor.
Această poveste este și a mea. E un fel de corespondență între suflet și amintirile fiecărei clipe, în care, dorind să te găsesc, mă abandonez lui Dumnezeu, în genunchi, pe sufletul rănit. Poate la tine e altfel.