Verde
firul de iarbă
și-a început povestea
când eu eram cu codobelcul
în clipa lungă
la Jumătate de Infinit
că de n-ar fi, nu s-ar povesti.

O umbră aleargă în urma mea
Ce spun eu o umbră
Este o pată de culoare albASTRĂ
Cu fereastra deschisă
Spre marea din inima mea
Auzi marea cum cântă?
Cum vrei să auzi dacă nu asculţi?
Învaţă să asculţi marea, cerul şi zarea!
Stau pe un butuc
Dorra vânează arici
Ponna zâmbeşte...

Fiecare cerc
Pe suprafaţa apei
În aşteptare
Dinspre răsărit
În bătaia vântului
Cântecul mării
Stejarul bătrân
La marginea pădurii
Stă şi visează
Ultima frunză
Se atinge de lună
Şi cade şi ea…

Așa sunt ele, cuvintele Darului din Jurnalul calendarului
Zburătoare, ca cioara din vârful parului lui Petrică
Venită din Timișoara, din podul casei de la Numărul 1
Din Piața Sfântul Gheorghe acum, Vasile Roaită atunci
Sub bagheta lui Ynna Mitzy de la Pescărie
Peninsular, cu rogojină, pipă albastră și zar
Intră-n cerneala stiloului lui Alexis din Alexandria
De unde, cum, necum, ajung în
Povestea cu Pictură și Poezie de la Pescărie

Iat-o pe Ynna Mitzy urcată pe plasa pentru țânțari
Pe care ea-i vede ca niște armăsari din Dubăsari
Veniți de pe malul stâng al Nistrului, din insula Goian
Acolo unde s-au născut clipele lungi de un an
Cele care fac împreună Împărăția Tympului Radical
Cu Integrala și Logaritmul Natural
Într-o Algebră Universal-Sentimentală
Răsărită dintr-o rădăcină pătrată din Minus Unu
De care m-am împiedicat atunci când m-am însurat…

Noi, sub umbrela nouă, la Pescărie
În lunga vară fierbinte, cultivând armonie
Seminţe de dor, nor, vânt, adiere, mângâiere
Cântecul mării aduce pe valuri o corabie de tăcere...

M-am născut Poezie într-o Poveste
Când mama a căzut cu mine pe scară
Aruncând grăunţe la păsări într-o seară
Spre dimineaţă am tras primul strigăt de bucurie
Acesta este Cezar, prin cezariană s-a născut
Copilul acesta va fi pentru mine scut
Aşa a spus mama când m-a văzut...

Pe Scara Tympului meu
A înnebunit trandafirul
Clipele lungi au părăsit şirul
Cu paşi cuminţi păşesc pe valuri
Zborul de pescăruşi se opreşte pe maluri
Acolo unde lebedele-şi adună puii zglobii
Bucuriile zilei adună-ntr-o oră
Câteva mii de armonii...

Nu mai găsesc firul Poveştii de la Pescărie
Dacă tu-l găseşti, înseamnă că iubeşti
Leagănul nou-nouţ cu Adevărul gol-goluţ
În care va creşte Ioan cel Nou de la Pescărie
Începând de mâine, de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel
Cu gânduri printre rânduri pe care tu le vei găsi
Pentru că pe Sfinţii aceştia îi iubeşti…

Ştiam de acum că neliniştirile au o limită
Pe care numai lunile mai, iunie, iulie şi august o pot atinge.
Tonul principal în jocul secund al culorilor
Îl dau desenul cu linia, punctul şi pata de culoare
Tu, Autorul, călare pe un cal din radical...

Aşa-i Matematicarul, la el toate se leagă între ele,
Mai ales cele nevăzute şi neştiute.
Mereu dă de o necunoscută
Pe care o descoperă ca pe o comoară…

Păsările dadaiste şi-au făcut cuib
pe hornul casei cu iederă...

Sseara-n care iar e lună după ploi și vânt
și ți-e scara cât o lume adunată-n gând
umbre lungi aleargă-n noapte portativu-i alb
note vesele-s străine și mi-e visul cald
iedera mi-a strâns pe ziduri cârdul de cocori
rătăcind în amintire azi în uneori

La răscrucea din care se vede totul
stau cu Infinitu-n suflet
învelindu-l cu luceferi


Se întorc cocoarele
peşti zburători se-nfrăţesc cu fecioarele
zburând prin uneori
în locuri în care mintea mea
n-ar fi avut acces niciodată-n viaţă
dar să mai prindă şi graiul acestei lumi
în care merii, caişii şi prunii
stăteau de vorbă cu nucii, cu plopii şi cu alunii

Veneau de departe unii
numai ca să se mire de lumea aceasta
dar când vedeau că lumea este plină
de daruri şi de bucurii
s-au obişnuit repede cu ele
şi-au făcut case de vacanţă
şi mai la urmă s-a dovedit că de fapt
erau case pentru şapte vieţi

Aşa s-au amestecat noii veniţi
cu lumea copacilor vorbitori
lume încărcată de cuiburi cu ciori

În drum spre Dionisie cel Mic
ne-am întâlnit cu un pitic
care ţinea pe cap o broască ţestoasă
regina ţestoaselor din ţara lui Dionisie
prietenă cu popândăii, gâştele, oile, caprele şi măgarii
care vorbeau prin semne şi ultrasunete
cum vorbim noi pe celulare
şi un pic, chiar mai bine

Deunăzi, mi-a căzut în cap un zar imaginar
şi-a înfipt un colţ în vârful capului
într-o poziţie imposibilă
şi-a stat aşa până când am băut prima cafea
aburul cafelei şi-a făcut efectul de lampă a lui Aladin
şi-n gaura lăsată de vârful zarului
au crescut, ca într-un cuib,
o mie şi unu de pui de poveste

- Auguri şi numai vesti bune!
Mi-a spus primul pui
Şi mi-a dat prima veste bună de la Timişoara

- Iubirea salvează omenirea!
Mi-a spus al doile pui

- Orice supărare este o dovadă clară
Că supărările nu ajută

Vocile s-au amestecat în mulţime
M-am luat după o amintire
Pe Stradela Gândului am ajuns
Pe Alba Iulia, unde am intrat în magazinul Muzica
Şi-am cumpărat un gramofon
Să avem muzică veche
Pentru nunta pe care o plănuiam
De 6 mai…
Răstorn orizontul în mine
Ridic arătătorul în aer
Desenez cu el un contur de uşă
Deschid uşa şi-am ajuns
La sălcii, unde fluturii au nuntit
S-au îmbătat cu flori de tei
Apoi s-au împrăştiat
Care încotro
Unii spre nicăieri
Alţii spre ieri
Unul s-a aşezat pe portativul frunţii mele

Unde să fie, frate, marginea lumii
Să-mi ridic acolo casă?

Desenez acum o oglindă
Din care-mi iese Ea
Clipa de dinlăuntrul meu
Încărcată cu sfinţi
Şi cu Dumnezeu

Începuse să plouă
Sub tei, la Lampa Japoneză
Domnişoara de la Delta Văcăreşti
Ascultă concertul stufului
Am întrebat-o dacă
A înnebunit trandafirul?
Mi-a spus că nu ştie
Dar că totul este posibil

Lebăda cu patru pui
Ne-a onorat cu prezenţa ei
Şi cu cântecul cucului...
O fereastră se deschide în mintea mea
În briza dimineţii
Aerul mării deschide o uşă de atelier
Şi încă o uşă, încă o uşă,
Încă, încă, încă...
Nici nu mai ştiu câte uşi s-au deschis…
Oricâte ar fi
dimensiunea clipei albastre
de pe dunga albastră
trăiește în mine
ca un portativ cu un cântec și-un lătrat de câine

Cântecul mării și lătratul Dorrei...

Constanța, Miercuri, 28 Iunie, 2023