am nevoie de tine

am nevoie de blândul arpegiu

al inimii tale

tu lasă-ți fregata

privirii fără pereche

să intre în portul albastru

al ochilor mei

tu lasă-ți cuvintele să ajungă

la fereastra micului meu univers

le voi hrăni cu firimituri

din tot ce mă alcătuiește ca om

iar nevoia lor cea profundă

de a fi un poem

va fi împlinită de sufletul meu

care încă te simte

în căușele palmelor

în căușele amintirilor

sunt aici, unde podul

s-a ridicat peste sânge

unde rana cea veche s-a săturat

să fie doar rană

sunt aici ca un râu așteptând

mângâierea salciei plângătoare

sunt aici ca o insulă nelocuită

așteptând să fie populată de tine

doar de tine

sunt aici

ca un fum refuzând risipirea

căutând și tot căutând

focul nașterii sale

sunt aici

ca un arc așteptându-și săgeata

pentru a ținti nemurirea

tu lasă-ți umbra în urmă

nu te teme, se descurcă

va cerși altă viață

noi vom fi doar lumini

în arpegiala noastră iubire

23 iunie 2023