aduc zorile,
roua,
ne pun la masă, ca berzele, ne dau de-ale gurii,


poeții nu sunt ce se vede,
ce se crede,

se-ntorc s-adie, ca vântul,
mereu se-ntorc, ca albinele când strâng mierea,
ne turmentează,

ne spală ca ploile,


numai cu poeții ne-admirăm în tăcere,
ne dorim în visare, ne iubim în stele,
alteori vorbim păsărește:
- ce mai faci zăludo, nici azi nu te-ai împletit,
iar eu le cânt:

- izvor de ogor, murmur de dor,
izvor de pădure, foșnet de frunză,
scaldă-mă-n dor, să nu te uit,
scaldă-mă-n dor,
ridică-mă-n stele, și lasă-mă,
lasă-mă să te curăț,
apă lină cristalină, apă lină cristalină, să te beau cum mie-îmi vine,
să te beau cu ochii, să te beau cu buzele,

potolește-mi setea, potolește-mi setea


poeții sunt fântâni