poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-06-11 | |
Ziua asta îmi întoarce lumea pe dos. Așa. O văd roșie, cu tot sângele ei stors din măruntaie al cărui rost nu îl înțelegi până nu îți dispare vreunul. Suferi după o durere pierdută, ori după o stradă pe care nu ai mai văzut vreun trecător de ceva timp, ori după același gest uitat dincolo de pereții unei stări pe care o retrăiești și nu știi de ce.
O văd arzând, cu pielea pârjolită de întrebări al căror răspuns nu stă în puterile mele, cu fumul ei înecăcios care-mi oprește respirația, pentru că neînțelegând, te resemnezi, te strângi în tine melc, ermetizat, până la dispariție și taci. E ceea ce am învățat în ultima vreme - să îmbrac în liniște cuvintele ca pe niște copii uitați de părinți într-un pustiu unde soarele tropăie ca un armăsar sălbatic călcând oamenii-ierburi în picioare. Ziua asta îmi întoarce lumea pe dos - ai putea spune, Clara, că mă păzește de rău, dar eu știu că un rău făcut lasă urme roșii ca zeama cireșelor negre, de iunie...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate