Undeva, dintr-o rază,
se născu un poet,
vocea sa delirează
peste secoli, regret.

nu-i așa că trăirea
e supusă pieirii,
și că noi, omenirea,
sîntem patima firii?

nu-i așa că planeta
e un rai inventat,
că viața în sine
e moloz și rahat?

undeva, din mocirlă,
ridică un poet
sabia vorbei,
ascuțită discret.

nu-i așa că o rază
mă născu din neant,
să mă fac de cacao
într-un mod elegant?