lumina mă învăluie la sfânta Denie,
liniștea mireană se scurge în sânge,
lucide sentimente am, o sumedenie,
știu că întunericul îl voi învinge.

n-am să mă las de griji doborâtă,
îmi cunosc menirea și scopul,
credința mea din adânc izvorâtă,
spre cer întinde ramuri ca plopul.

dau păienjenișul de regrete la o parte,
în grația divină tind cumva să ajung,
am strâns învățături din Sfânta Carte,
toate spaimele din suflet le alung.

credința din spirit nu are moarte,
cu mir de lumină pe frunte mă ung.