care aruncă o cutie de cărți la 2 noaptea
și eu ascult klaus schulze și luna nu se izbește în geam și
tu ești atît de departe că și o frunză a lui balzac ajunge mai aproape de tine
nici măcar mirosul luminii nu există pisica trece prin mine și nu prin vis

am trei inimi într-o inimă două au murit deja, a rezistat cea care te iubește
am trei pungi de gunoi și iubirea mă doare atît de tare că nu mă pot ridica
noroc cu strutzu, că îmi duce partea din mine care nu te vrea la gunoi
cu mîinile în buzunare

fumez din blana motanului meu, behemotanski, că iubirea e tangibilă
doar cu iubirea, beau din sînii fecioarei maria, pentru că al ei copil sunt
vine ploaia, cum vine prăpădul și eu te am pe tine, ultima mea barcă
am mîncat un hamburgher de îngeri azi, să fie primit

ce știu din filosofie e să stai cu fața, nu cu spatele, să știi să săruți
să stai sub un vagon de tren dacă iubești, să uiți să zbori sau să zbori
cu o singură aripă, să faci cerul pămînt și să mergi pe el să cauți mormîntul
tatălui tău, să știi că prietenii te caută în scorbura ta, să cunoști

limba străină a apropierii, cînd ești lîngă un străin. vreau să iubesc
doar că nu-mi cunosc iubita, îi știu mirosul, hainele, nu gîndurile.
iubita mea e ca o eclipsă totală de soare. doar că nu trebuie să port ochelari.
vine atît de în mine că mă ține de mînă și plîng. din dragoste și pe unde am loc.