Asudă și fă-ți treaba
Michele, Michelle,
exorcistule, exorcisto,
iubește, cercetează bine, educă,
nu înceta jobul tău prin cuvinte de foc,
ritualul tău neartistic va continua,
să scapi ori să nu scapi pavăza
aceasta ar fi un corolar, nu
întrebarea metafizică "to be or not to be"

Nu-i indicat să fugi,
e indicat să te și vezi prins,
ți-ai ieșit uimit din trup, te-ai transpus
în ceea ce nu credeai că te marchează,
marchizul acaparator te-a înrobit spiritual,
ucenic de maestru devii original treptat,
prinț al altor adevăruri nu

Drumul ți-e și curmat, pe undeva, ori nu,
îți spui "să nu scap", "să intru oriunde",
"să tulbur", "să nu mă conformez deloc",
prea mult aveau de socotit Hamlet, Romeo,
lumea absenței credinței nu-i urâtă, atrage,
seduce, Dumnezeu haiducul poate fi-n prezent
pe stâncă veghează
ca acvila mare
cu aripi lipite de corp,
te lasă liber, s-atingi făptura nopții,
"târcoale" e cuvântul de ordine, garda
ce-ți dă fiori, insomnii uneori mai des,
dacă Dumnezeu e haiduc alungat,
atunci antihristul pândește de sus,
retransformă circuitele umane,
se slujește de lanțul acceptării, pacte,
seducții verbale,
poezia nici nu scapă neîntinată din adânc,
doar idealul literar luptă din ea să te ia
la timp de-acolo unde poți ajunge rănit,
mângâiat de-o păgână
pagină a desfătărilor interzise

Nu poți să uiți exemplele lui Ciprian,
Ștefan lapidat, Saul-Paul, Toma de Kempsis,
chiar mustața de bărbat sfânt, călugăr alb
prin Retezat a lui Arsenie-n haine civile,
la costum printre atâția mari păcătoși,
de-i vorbea unul din Ceruri vedea prezentul
vremurilor de apoi, peste multe decenii, tot
ce se întâmplă acum, se va întâmpla cu noi
negreșit, în ansamblu, doar nu putem schimba
istoria Europei și-a Asiei, inerția Africii,
America hipnotizată prin Londra Oceaniei
acționează subtil ca o femeie ultragiată,
păcăliții declanșează măcelul Tradiției,
îngerii păzitori ai tuturor se revoltă,
dezgustați de atâtea și atâtea schimbări,
războiul din Ucraina e paravan, pretext bun
altui război
oricum izbucnit dinainte,
Apusul ca un Kremlin occidental, ca Romă
renăscută pe sânge vărsat în Colosseum
se va sabota singur
primul vrea să fie o Fiară,
primul răpus de-un arc, de-o sabie,
de-un rit străvechi precum cel al
lipovenilor din România fără niciun preot
va cădea,
pentru că o credință bună, în oameni sărmani
Șaraiman din cântecul Romicăi Puceanu există
și-l doboară, îi ia gâtul
pumei-vultur xenofob
la cel dintâi asfințit apropiat,
însă "căile de acces" ale Danielei Bîrzu
nu au dispărut,
în unii oameni aleși vor tot exista,
numai să-i căutăm pe "bătrânii noștri"
după cum ne indică profetul Daniil
în cartea sa din Vechiul Testament
spre final
să învingem după Ursul Kremlinului
pardosul cu chip și aripi de dragon
al unui Extrem Orient
unit cu aliații Asiei,
apoi ultima fiară cu zece coarne, urgia,
din care se rupe unul
pentru a ieși liber Antihrist

Nu avem de ce să ne plângem, nu uita,
nh avem de ce să fugim, răul e tot mai rău,
dacă ar fi să-l parafrazezi, amice poet,
pe Siluan Athonitul,
atunci nu-ți activa doar trezvia continuă
în "iadul deznădejdii" prin uitarea minții,
luptă și într-o nonpoezie cotidiană
să rămâi nepoet încercat,
ca atunci când după Paști
ai fost la "Exorcistul papei"
și parcă ai stat alături de hâtrul actor
din "Gladiatorul", îngrășat pentru rol,
cu sarcasmul curat
cu gura deschisă
până la ruperea fălcilor
subjugat în exorcizarea Demonilor tăi
cu ritualul jertfirii pentru
Șaraiman, copilul străzii universal de azi