Aș dori să vă redau fără să îl alterez
graiul fără cuvinte clar formulate
al groparului blond cam rotofei din Medișa
s-ating vorba sa puțin educată
puțin beată sau cu ușor retard mintal
parcă din vii și din morți de țăran prost
nu ca Hamlet țeasta clovnului Yorick
nu ca Toma rănile alungatului din lume
ci precum Petru fostul pescar apa
marii sale credințe cu tălpile
doar muzică sau armonie-n mine
doar gând
doar acțiune proastă sau bună
un poem nepoem gustat pe orice limbă
un text ce s-ar scrie dedesubtul pământului
în somnabulismul metamorfilor Islandei
ori în răzbunarea Golemului praghez
ca să iasă și să fie dibuit din interior pe afară
într-o altfel de citire derulată ca-n transa de vis
vreau poemu-n călătorie spre Cheia
prin fascinantele curți verzi
din răsfiratele comune
Viile Satu Mare Ardud-Vii Homorodul
de Sus de Mijloc și cel de Jos
cu noile fântâni gemene pentru călători
s-ajung perele din curtea unei femei
cărând o găleată să-și ude
pe-o arșiță de cod roșu părul înalt
din care am rupt trei-patru galbene și rotunde
ea-i deja septagenară se mișcă tare greoi
și eu îi dau încă-nsetat bună ziua încet
priveliștea pe drum de pământ s-o înghit
de la pompa de apă de irigat dinaintea Medișei
s-o iau cinci kilometri extra circuit ciclist
și prin hârtoape să-mi prăfuiesc tare bicla
să simt berzele când recunosc în deal
silueta de fum mai subțire a celui ce-am fost
ori simțirea naturii ce mai e și a mamei —
parcă eu am murit de mult iar sora avortată
de maică-mea-n '73 fără să vrea ea
trăiește în locul meu

Aș vrea ca ea sora pierdută
nu eu nevrednic viețuitor gustător în cuptor
să deschidă ochii brusc sus
asupra meleagurilor Culmii Codrului
a Homoroadelor și a vârfului Lespezi —
cei mai mici munți din arc hercinicii ridicați
pe când Carpații copii încă nu se iviseră —
Jugul "boilor" Carpați
Nicolae Grigorescu de-un veac mort
să ne retrăiască și el
cu tot ce a fost de simțit redat în pânze
ciobanași pe bâte oi nori câini înțelepți
saivanuri caruri cu boi țărănci doar zâmbete
pajiști înflorite coline cu zumzet
aș vrea să mai discut cu groparul Medișei
dojenit de-o bătrână octogenară că nu-i
oricând la dispoziția satului (se îmbătase
alaltăieri la un parastas mare și adormise
după cum reieșea din propriile cuvinte
și o respectă pe bunică-sa din sat mult
neavând poate altă lumină în viață decât
cea a minții sale bolnave și a vieții grele)
aș vrea să văd spinarea lungă împădurită
a Culmii Codrului alcătuită
sub fagi goruni ceri și stejari
din calcare și sisturi cristaline ca Măcinul
despre care în liceu la geografie
n-am aflat că-i cea mai înaltă
fosilă hercinică
să scormonesc după minerale neaflate
solul de pe vârful Lespezi s-o aflu iarăși
pe mama ori măcar pe sora tăiată
cu forcepsul pe care-o tot plângea