Nu mai știu, iubito,
de-i toamnă sau iarnă,
este mijloc de weekend,
au adormit știrile
tot mai puțin bulversante
odată cu mine, imediat după prânz,
nu ne mai spune nimic radioul,
ca atunci
când pedalam aproape fără oprire
pe semicursiere spre granițele
cu Ucraina și Ungaria
în luna cuptor,
nici berzele verii
pe stâlpi de beton
în satele ardelene
nu mai ridică pliscurile vertical
să anunțe-n gura mare
ce Deltă variantă
ori Gura Dobrogei
ne-așteaptă,
iar corbii de astăzi din București
nu croncănesc
ce omicron — om de omăt
vom face noi doi cu copiii noștri
de mâine afară, tac păsările
lui Hitchkock
chitic înc-un pic,
ai dat cu aspiratorul,
acum dai cu peria udă
pe mocheta din living,
eu stau și scriu versuri, nu te-ajut,
stau pe canapea tolănit,
sunt visător, nesimțit,
nu-mi permit decât să te laud,
datorită femeilor ca tine
pandemia Coronavirușilor pleacă,
ar fi bine să-i aspiri doar cu țeava
pe cei mai neinspirați
dintre conducători

Șterge bine, iubito,
nu doar praful alergic-pandemic,
ci tot ce am delirat
în iluzorica mea poezie
neîntrecut de nimeni
în prostie doi ani,
prezentul în care trăim
să-l măturăm, să-l uităm tot,
vină curând
'22,
ori de nu,
Revoluția

Dă, Doamne, minte mai multă
celor ce-ar trebui să conducă

Accidente cu victime
fac guvernanții UE
deși nu-i niciun polei
în acest ramolit Continent —
numără nevaccinații
din fața farurilor
să-i izbească
măcar din lateral
să-i arunce în decor,
pe unii și într-un șanț...
marginal, social

Uniunea europeană antică
față de noi și de celți — zișii barbari
a fost creată de grecii trufași,
dusă de romanii imperiali
la absurd și cruzime
prin luptele dintre gladiatori
jafuri, cuceriri, genocide
extinse hăt departe în spațiu
și timp până astăzi,
nici cu slavii sclavi ai lui Putin
nu mi-e rușine — de rușii înarmați

Europarlamentarii și eurocomisarii
s-au născut
din furatul prințeselor pe țărmul
Mării Tracice, redenumită Egee,
Medeea de către argonauți,
Io de către asiaticii Hellespontului
și-apoi Europa
de către cretani, greci,
i-a venit apoi rând frumoasei Elene
dintr-o nemiloasă de Spartă
să fie dusă de buna sa voie
în brațele prințului Alexandros Paris
în Illionul trac al lui Priam
după spusele lui Herodot,
iubito, dă-i Angelei Merkel
acuma pe sub nas
cu lingura —
mănâncă
numai prostii pe ecran,
cea mai crudă dintre spectrele
medicilor ucigași naziști
i s-a arătat ieri Angelei Walhallei,
noaptea-n coșmar,
cum să se ia toți nemții și europenii
după ea, ultima prințesă din Asgard,
nu închide televizorul,
iau ceva contondent în mână
și îl sparg
de-o mai văd pe nemțoaică
și nu-mi citești tu din Eliade
despre neuitata de Hildegard