nu iese bine. nici cînd cerul se întîlnește cu pămîntul.
am văzut dragostea ca vulpea îndrăgostită de găini.
mirosul de picioare trebuie să se întîlnească doar
cu părul uleios și apa mariei magdalena. altfel
dragoste nu este. au uitat dragostea, oamenii.

acum dragostea are parfum de mașină nouă. de mall.
de iaht și vacanță. nu de om. dragostea nu mai are
miros de om.
ai întins ceva cu un cuțit de-al meu. mi l-aș înfige în inimă.
poate lași ceva acolo. ai o asemenea distanță față de mine
că și dacă merg la polul nord, e mai aproape.

cînd dau cu aspiratorul, îmi vine să mă droghez cu sacul.
că ai mers pe mocheta mea. și îmi vine să ling becul
lămpii, că te-a luminat în prezența mea. că eram aici
în aceeași lumină, el la comandă, eu rupt în două.
e nasol cînd se întîlnesc două autobuze. dar pînă la urmă
o să îmi tai unghiile, chiar de te-am atins.

acum cresc, cresc, dragostea nu te lasă, te întoarce la liliac.
liliac sunt și eu, adică orb și în peștera mea. în curînd
o să miroase a tei. o să miroase a castani. a flori de spînzurătoare.
au anunțat furtună. sunt mic, gata să mă zboare furtuna.
sunt greu ca un munte, dar cînd mă gîndesc la tine mă poate
ridica și o vrabie. vrabia trece, iubirea mea rămîne.

nu-ți fie teamă, cînd se coc cireșele, eu sunt codița
cu care le agăți de urechi. codița pe care apoi o desprinzi cînd
bagi cireașa în gură. codița cu care rămîi și o arunci.
fără să te gîndești la gustul cireșii.
am văzut odată un om, mă alerga cînd furam cireșe.
și am văzut un autobuz cînd se întîlnea cu un alt autobuz.

liliacul trece, cireșele trec, nimic pare că nu rămîne.
și totuși eu cred că e o biblie pentru fiecare om.