dumnezeului căruia ne rugăm
fără să-i mulțumim
dumnezeului căruia îi implorăm pietate
și-n clipa doi îl înjurăm
dumnezeului căruia îi ascundem avorturile
bețiile orgiile înjunghierile gândurile malefice
stând ca niște împărați în jilțuri
șefi în ergonomice
cadâne în perne persane

dumnezeului căruia îi întoarcem spatele
când îi e sete de ascultare și
puțină dreptate
dumnezeului căruia îi punem piedică
să nu ne-o ia înainte
și-i facem noi un fel de creație căreia
îi spunem poezie
și-n ea băgăm cât cuprinde
neuitând fumurile
de orice fel
și prin urmare poluarea
pentru care plătim cu buzunarele jos

dumnezeului căruia îi tăiem cheful de viață
și toți îngerii ca pe niște pescăruși vlăguiți
îi îndesăm în saci de rafie
îi împrăștiem prin lume ca pe niște semințe
de înmulțit sfințenia
să fie dat la tv să știe lumea de el
să-i facem rating măcar așa
de dragul de a-i vorbi în direct
și a câștiga iertarea lui

dumnezeului terfelit pentru orice înfrângere
de care suntem responsabili
dar nu ne asumăm nimic
ne erijăm în amărâți
ne place să ni se facă pomeni
să ni se plângă de milă
să ni se arunce cu bani
fără să ridicăm
nici măcar un deget

dumnezeului acesta care stă
cu tâmplele între palme
să nu-i explodeze creierul
și să comită încă un eden
căutând perfecțiunea
între oameni este un arhitect
pe post de manole
se dărâmă totul

după nenorociri
îi spălăm picioarele și
am fi în stare să bem
toată această apă