La fel cum ruga-aceasta optimistă
Îmi mai răsare-n piept sau dacă piere
Tu să revii, acasă, din echere
Făcute din regret și din carismă.

De mă iubești și mergi la Înviere
Să-ți pui o floare-n buzunar, batistă
Din vremea-n care singură și tristă
Te așteptam, în gară (și în miere).

Căci ce e lumea, doar sunt mări de țațe
Unde nuntesc doi fluturi, două zâne
Când voalul alb se țese ca o `pâne

Nu va vedea inelul marea-n ațe...
Căci n-are ochi o nuntă și un `câne
Ce tot te plânge, orb, la mine-n brațe.