poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-07 | | E noapte și nu știu ce se întâmplă Cu Soarele plecat din nou să doarmă, Încarc și-mi pun din nou pistolul sus, la tâmplă, Dezactivând din suflet ultima alarmă. Nu-mi place noaptea, Luna-mi pare rea, Aud poeți cum sar de la balcoane, Aș da orice ca Soarele, acolo sus, să stea Neîntrerupt mai multe ore... milioane... Văd asasini la colțuri și fantome, S-au stins luminile cam toate pe Pământ, Urâtul se aude și se vede în forme Imaginate-n chinuri, blestemate-n gând. Trec orele, nesomnul, trece înc-o noapte, Spre miazăzi începe bezna să se înmoaie, Îmi sunt coșmarurile toate coapte Și mi-e odihna doar un foc de paie. Te cert din nou, măi Soare, dimineața, Că dus ai fost și m-ai lăsat orfan De tot ce e lumină și ce înseamnă viața Apusă peste noapte, mai scurtă an de an... Te-aș împușca! Îmi iau pistolul de la tâmplă Și-n raze aș vrea să-ți trag vreo zece gloanțe, Dar dacă te omor, diseară chiar se-ntâmplă Să mă lași pradă nopții mult, fără speranțe. Așa că ies la geam să te văd răsărit Și să-ți arăt și cearcăne și înc-o insomnie, Mi-ai fost azi-noapte demon, acum îmi ești iubit, E clar, relația asta așa e pe vecie!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate