căruia i se spunea haralambie și dintre toți viermii
s-a întrebat ce caut eu aici, pe bețivul acesta
care n-are niciun gust, că bea de dimineață
bine, bine, știu, sunt între unsuroșii ăștia care rod
și sper să roadă pînă la oscior, poate primesc și ochișor
nu eu am cerut să mă nasc aici

pe tîmpitul acesta al cărui viitor nici nu-l mai judec acum
ci îl fac, îl fac, că mi-e și foame, dar mai mult silă
și dacă îmi pun pălăria de jmeker, eu sunt haralambie
dar bețivul ăsta cine e? plin de tutun și de frici
n-a făcut fitness, e gras, păi se gîndește vreodată
vreunul că merităm și noi ceva bun, nu dăm nume

pe unde am mai fost, ăsta ne e renumele, profesioniști
dar ăsta ori a suferit săracul, ori a întrecut măsura
e cam dus cu pluta băiatul, nu și-a împușcat nevasta în cap,
ca tîmpitul ăla, ăsta a părăsit-o
un parazit împuțit. din care abia vrei să mănînci

dar cu toate astea, cînd am ajun la cofetărie
avea inima o smochină, ca o glugă de ploaie pe un sîmbure
nici serviciul descarcerare n-a mers, eu m-am luat cu băieții
de buze, am întîlnit mii de savori, una era intens de maria
mai erau și altele, dar ne-am îmbătat

și cred că m-am și drogat, nu mai știu dacă-s haralambie
am o voce în cap care-mi spune că sunt poet, e ceva deosebit
cum că fiecare vierme are pasărea lui, și eu visez să zbor.