cerul plânge, acum și eu plâng
nu știu cum emoțiile să le stăpânesc
atât de mult aș vrea în brațe să te strâng
să-ți simt bătaia inimii- să te iubesc.

să alung singurătatea aspră și obtuză
noi iubite și marea să dansăm bolero,
suspinul să-mi pară înstelată meduză
noi fericiți mai înțelepți ca Cicero.

imaginea dorului de-ar fi un curcubeu
înălțat pe razele iubirii noastre,
sufletul n-ar mai fi nefericit plebeu
ci stăpân pe tezaurele existenței albastre.

dar marea îmi spune să nu mai sufăr
că tu-mi ești iubirea cu petale de nufăr.