Floarea decade și-n proprii ochi
în stamine pistil se umflă exact
ca un mort viu vegetal și apoi
se preschimbă într-un fruct

Așa am fost eu la început
până să devin fruct ambulant
eram floare
acum sunt mango
avocado pară piersică rodie

Dă-ți cadou iar o corolă
îmbrăcat ca la Rio-n carnaval
tu omule defilează că vine războiul
mondial să dea în curtea ta probă

Viața-i atât de concentrată în rele perversă
încât muzica lor te dă înapoi te acuză așa
"ai ajuns tu însuți zgomot inutil nu faci
altceva decât urli disperat că nu înțelegi
nu mai vezi noime nicăieri NU spui sincer
o să-ți punem căluș în bot să nu sufli ceva"

Lumina demnității se lasă în orice anotimp
căldura-n surplus nu-i măsurată de nimeni
până mai ieri lumea se lăuda că o va simți
dacă-și va face de cap o frecvență lirică
spectaculoasă ce-ar sfida și legile fizicii
mai bine să acționeze daimonul în conștiință
să se împrietenească imediat cu orice artist
să respecte umorul și viața în toate formele

Nu lăsa uitarea de către unii să acapareze
talentul tău de a face viață și soare în jur
spune-le că nimeni nu face decât lumea nouă
să-ți arăt lumea foarte ciudată vei crede
dacă-ți schimbi puțin ifosele într-o atenție

Cerul cu nori semăna unei case din vălătuci
s-a tăvălit mult în acea lună martie
l-a luat pe copilul pământ în tălpi goale
l-a pus într-un târăm al credințelor vii
la joacă Terra fiind balon aproape sferic
era încă rumen în obraji cu trup atletic
chiar și mamele cu fiicele
nu doar bărbații cu fiii se echipau
în vechile straie de a asista la serbarea
cea mult așteptată la mijlocul verii
de toți oamenii dintru început — lansarea
celor mai reușite lampioane de cei tineri
adolescenți și copii prin care niciun demon
nici prin cel mai mic legământ n-a trecut
fiindcă doar așa ne mai întorceam în Kiata
tărâm legendar din Extremul Orient adormit