AMPLISSIMA NĂPASTĂ

E o minciună că Orfeu și-a dus harpa în iad,
Doar mama care-i mamă îi poate trece pragul,
Fug toți încornorații de mama cu toiag
Și purgatoriu-i rece atunci când își ia dragul.

Ea singură, nu legea, nici celălalt părinte,
Va trece pragul rece spre dincolo de lume,
Va lua în brațe pruncul și fără să-l alinte,
Va face drum întors, spre viață să-l îndrume.

Căci nu-i pe lumea asta, altă năpastă mare,
Nu-i foc, nici val de apă ori munte zdruncinat,
Nu-i clipă de durere, nu-s lacrimi mai amare,
Când la priveghi de prunc bocește un bărbat...