poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-03-20 | |
Lady Mi semăna taman la treizeci de ani
până la identificare, an de an, cu Femeia-Pasăre, gata de luptă a scriitorului Neil Gaiman, ascuțită la trup ca baioneta unui comunist spaniol ucis La fiziononomie durerea săpa la înarmarea sa ipotetică, la blindarea sa-n turn în fața anarhiștilor puși pe jaf ori scandal Dădea de mâncare pescărușilor argintii, corbilor, coțofenelor, chirelor, pe viitor să m-atace până și fregatele ori milioanele de pinguini din Antarctica De mi-aș fi uitat într-o seară drumul spre magica poartă a clădirii lui Lady Mi, imediat păsările de oriunde, nor teleghidat m-ar fi luat pe sus, urgent să mă întoarcă la ea I se ascuțea fața, i se vedea clar lună de lună lanțul întâi din oscioare de păsări, arșice pentru prinsul în gheare al "bărbătușului" său, urmărit porumbel Fix persoana fatală a sa mă credea, boem recalcitrant Maxim Gorki, pretinzându-se nu o improvizație stabilă, cum era de fapt, vrând să mai rămân la ea, ci, aiurea-n tramvai, azilul meu de noapte, copilăria, ursita, crucea de lemn dintr-un război civil, piatra pentru republicanii uciși de franchiști, toată viața ocupată, ca un oraș de bande, scândurile, stepa și pentru bătrânețe, și pentru un dincolo de lume Credea cu fanatism că mă acaparase primăvara ca pe-un fertilizant bălegar la rizom, baga-m-ar frumos la ultimul său bujor grena de stâncă stabilă ce totuși se tot usca, era pe cale de dispariție Mi-am dat seama, unui bujor, fie el și nesălbatic, unui bujor alb, grena, roz, roșu de grădină, crescut mai înalt ca-n mediul natural de pe stânci, pajiști, platouri montane nu-i trebuie niciun îngrășământ, ci doar iubire, neegoist să se extindă în acel loc Ignora că nu posedă, de una singură, grădinar de mare stil să fi fost lady Mi secretul îgrijirii mele pur naturale Tăietor de aripi și ramuri grădinii noastre s-a autointitulat când am plecat de la ea smulgând bulbi, rizomi, pomi tineri, tot arpagicul din straturile răvășite A început să se asemene femeilor în negru ale lui Frederico Garcia Lorca și Femeii-Pasăre din "Fiii lui Anansi" să capete după fuga mea în a patra primăvară când dispărusem în pământ fisuri pe față, fard ca o mască, găvane ale ochilor tot mai negri din căprui cum fuseseră la început — o durea ca pe o felină ce-și lăsase micțiunea cu feromonii la baza rizomului meu vrând să mă spurce să nu mă ia altă femeie Spania, de la Barcelona-n Santiago de Compostela, din Țara Bascilor și Aragon până la Cordoba, Malaga din Andaluzia e plină și-n prezent de femei în negru ca în poemele lui Garcia Lorca, câte o Lady Mi urcă în Frigiliana străduța la templul scund catolic alb cu albastru, mediteranean, c-o cruce de fier ori cupru în vârf stârnind valuri de păsări hulpave să-i ajungă din vendetă bărbatul scăpat După ce n-am mai văzut-o în niciun colț din pământul maritim pe lady Mi, pentru că ea își avea cuibul înalt chiar pe faleză, ridicat ca un mic donjon al lupenului său proletar de azil social, ea, ca Femeie-Pasăre, nu mi-a strecurat nicio pană de corb în viață, nevrând să iau nici un fir din ce strânsesem ca pentru-un cămin conjugal
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate