Lady Mi semăna taman la treizeci de ani
până la identificare,
an de an, cu Femeia-Pasăre, gata de luptă
a scriitorului Neil Gaiman, ascuțită la trup
ca baioneta unui comunist spaniol ucis

La fiziononomie durerea săpa
la înarmarea sa ipotetică,
la blindarea sa-n turn
în fața anarhiștilor puși pe jaf ori scandal

Dădea de mâncare pescărușilor argintii,
corbilor, coțofenelor, chirelor,
pe viitor să m-atace până și fregatele
ori milioanele de pinguini din Antarctica

De mi-aș fi uitat într-o seară drumul
spre magica poartă a clădirii lui Lady Mi,
imediat păsările de oriunde, nor teleghidat
m-ar fi luat pe sus, urgent
să mă întoarcă la ea

I se ascuțea fața,
i se vedea
clar
lună de lună
lanțul întâi din oscioare de păsări, arșice
pentru prinsul în gheare
al "bărbătușului" său,
urmărit porumbel


Fix persoana fatală a sa mă credea,
boem recalcitrant Maxim Gorki,
pretinzându-se nu o improvizație stabilă,
cum era de fapt, vrând să mai rămân la ea,
ci, aiurea-n tramvai,
azilul meu de noapte, copilăria, ursita,
crucea de lemn dintr-un război civil, piatra
pentru republicanii uciși de franchiști,
toată viața ocupată, ca un oraș de bande,
scândurile, stepa
și pentru bătrânețe,
și pentru un dincolo de lume

Credea cu fanatism
că mă acaparase primăvara
ca pe-un fertilizant bălegar la
rizom, baga-m-ar frumos
la ultimul său bujor grena
de stâncă stabilă ce totuși se tot usca,
era pe cale de dispariție

Mi-am dat seama,
unui bujor, fie el și nesălbatic,
unui bujor alb, grena, roz, roșu
de grădină, crescut mai înalt ca-n
mediul natural de pe stânci, pajiști,
platouri montane
nu-i trebuie niciun îngrășământ,
ci doar iubire,
neegoist să se extindă
în acel loc

Ignora că nu posedă, de una singură,
grădinar de mare stil să fi fost lady Mi
secretul îgrijirii mele
pur naturale

Tăietor de aripi și ramuri
grădinii noastre
s-a autointitulat când am plecat
de la ea
smulgând bulbi, rizomi, pomi tineri,
tot arpagicul din straturile răvășite

A început să se asemene
femeilor în negru
ale lui Frederico Garcia Lorca
și Femeii-Pasăre
din "Fiii lui Anansi"
să capete după fuga mea
în a patra primăvară
când dispărusem în pământ
fisuri pe față,
fard ca o mască,
găvane ale ochilor tot mai negri
din căprui cum fuseseră la început —
o durea ca pe o felină ce-și lăsase
micțiunea cu feromonii la baza rizomului meu
vrând să mă spurce să nu mă ia altă femeie

Spania,
de la Barcelona-n Santiago de Compostela,
din Țara Bascilor și Aragon
până la Cordoba, Malaga din Andaluzia
e plină și-n prezent
de femei în negru ca în poemele
lui Garcia Lorca, câte o Lady Mi
urcă în Frigiliana străduța la templul scund
catolic alb cu albastru, mediteranean,
c-o cruce de fier ori cupru în vârf
stârnind valuri de păsări hulpave
să-i ajungă din vendetă bărbatul scăpat

După ce n-am mai văzut-o în niciun colț
din pământul maritim pe lady Mi,
pentru că ea își avea cuibul înalt
chiar pe faleză, ridicat ca un mic donjon
al lupenului său proletar de azil social,
ea, ca Femeie-Pasăre, nu mi-a strecurat
nicio pană de corb în viață,
nevrând să iau nici un fir din ce
strânsesem ca pentru-un cămin conjugal