Cu capul pus pe perini mofturoase
Sunt cari ce-mi intră iarăși pe sub oase
Mașina ta mai demarează-n rute
Se-nchide pieptul meu pe roți căzute.

Ca amețită, de prea mult e vinul
Visez bărbatul blând, nu scapă-ți crinul
Din umbra nopții, să mă scoată, lună
De n-aș mai fi spre singura lagună.

Căci doar iubirea-i lege, nu de iederi
Să te agațe carne, pe la crederi...
Un voal prea alb de-mi cade de pe față
El doar atunci de mine se învață.

O lacrimă de-ți arde, ochi felină
Nu mi-ai dat lut, aprinde-mi de lumină
Să văd când plec, dar să-mi găsesc răscruce
Nici dor de mine, visul reeduce.

Căci eu mă ung cu voaluri pe tot părul
Mai negre-mi par și murele,-adevărul
Da-s năpădeală nouă, bifurcată
De nicio dragoste trecută, beată.

Să nu-nțelegi de ce jaguarul, coada
Și-o tot rotește, tura sau rocada,
Dar ea se duce, pe câmpia ninsă
Batista și cu voaluri, prin eclipsă.

Privesc cum trec mașinile și care
Ce poartă grâne, oameni, prin spinare
Și mă gândesc la pruncii nenăscuți
Când tu metresa... (sânii ei căzuți).