Mă dor Madaura, Cordoba, Alicante,
Toledo, Malaga, Granada, chiar Torrox
toată coasta cu paza-n Mediterana,
dimineața se-nsângerează văzduhul,
pe faleză-s bălți de sânge lângă far,
valurile răscolesc carcase cu sidef sparte,
am găsit ieri în nisip și oase de negri,
nisipul european din alb a devenit cenușă,
de ce maurii n-au păstrat Granada,
de ce El Cido și-a plimbat leșul pe cal,
de ce trufia barbară a vandalilor
a nimicit și Hippona, și Tagasta
fericitului Augustin, pe timpuri apuse
am întrebat localnicii din Alhambra,
din Nerja, dar niciunul nu-mi răspunde ceva

Iubito, n-o să mai zac, o să plec,
o să-ncalec pe-o șa, să fur un motor, un cal
andaluz, am văzut alaltăieri unul alb,
altul negru, îi înșeuez pe-amândoi,
pe unul să galopez, altul să-l țin ca ataș,
de rezervă, or fi chiar pereche, cap la cap,
petrec brațele pe după gâturile lor,
mă țin bine, să nu mă răstoarne
prin Sierra Nevada, Pirinei, Alpi,
mă reped către tine să te revăd,
să te iau în brațe, să te sărut, altfel mor