FLORI DE GÂND

Se dau în leagăn flori de gând,
Mă mântui cu petale,
Norii cețoși drumul mi-l vând,
La primul pas pe cale.

Nămeții albi încet se scurg,
Din cer, în prima vale,
Sunt martor singur la amurg,
Rămas fără vocale.

Se-nchide-n ceruri un nou cerc,
Într-o mișcare lină,
Prin ciurul lui să trec încerc,
Să-mi curăț orice vină.

Străjer de veghe, am crezut
Că paza mea-i aparte,
M-am ridicat, iar am căzut,
Și n-am ajuns departe.

Vine iar clipa etalon,
Cer de pământ desparte,
Trec sufletele prin șablon,
Lăsând urme deșarte.