Un nu știu ce fel de cuvânt te descrie
cu majuscule și primele semne ale propriei vieți
sunt zvâcniri
pe care nu le înțelege nimeni
pentru că tu ești neînțeleasă
în fiecare timp
așa cum ai fost întotdeauna
din mâine se desprind trăirile tale și tu
te prefaci a nu te fi cunoscut nicicând
și eu mă prefac a te fi văzut
cândva într-un timp închis
în buzunarul căptușit al altui timp
imperfect îți urmăresc azi de altfel și oricând
clipa ta de uitare când tu îți șoptești
numai ție cine ești cu adevărat
că ești însăți tu renăscută
din ziua de ieri în mijlocul nopții de mâine
și eu abia atunci te descopăr în alte cuvinte
și cuvintele vin înspre mine
și eu mă reîntorc în același timp pierdut și regăsit în mereu gesturile tale
în mereu pașii tăi fără urme
doar culori
doar tu cu muzica ta
cu bucuria ta ce răzbate
peste tot
și peste tot este o poveste
repovestită din șoapte
în șoapte pentru tine
un nu știu ce fel de cuvânt te descrie și tu
te ascunzi acolo între memorii
și aștepți ca așteptarea mea să treacă
să uite cum îți desenai pentru mine
zâmbetul
bucuria de a te regăsi
în fiecare silabă
pe care o înveți
o învăț
pentru a fi una cu tine
azi când încă nu e târziu
pentru a-ți spune că ești
un cuvânt ce s-a uitat rescris.