poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-15 | | Prin iarnă-s un intrus, ce se lipește De candele, de lacrimi și-n armură Își plimbă-un clopot ca pe-o umflătură, Ce bate-n el și inima-i rănește. Nici sănii nu mai vin pe-așa arsură, Pe pârtii doar pustiul rătăcește Și-n loc de fulgi, în ceafă simt un clește Ce-mi trage, pentru zâmbet, dinspre gură. Mă uit în jur și-n lumea asta mare A mai rămas doar pas de greier mic Și-n cântece doar jalea de plecare Spre alte zări pe roțile de dric, Ce calcă-ncet pe suflet fiecare Ajuns, din vârf de oameni, un pitic. Castelul meu de gheață se topește, Prințesa a fugit pe arătură, Iar corbul de pe umăr mă înjură Ori doar în legea lui mă croncănește. În lumea asta fără de măsură Mă lepăd de visare creștinește Și-alerg de-acum spre noaptea care crește În jurul meu pe crestele de ură. S-a terminat, e dusă mândra zare, Pe-o frunză veștejită scriu un pic Și spre turnir de-ntreceri literare, Cum face corbul, aripi îmi ridic, Și-ncerc, din nou, o ultimă-ncercare Și-atât aud, doar: ”Nevermore…nimic...”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate