poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-01-04 | |
Stau în cerc, vorbind o limbă moartă,
umbra mea se-nghesuie sub mine, umbra soarelui pe cer se poartă, rece, singură, hai-hui, pe sine. Mă-ncearc-o moarte lentă și hazlie, simt cum pălește viața la extremități, simt - ciudat - un fel de nu se știe ce ; în consecință iar banalități. Corbi năstrușnici zburdă peste case, plouă tern, suficient și migălos ploaie cu aspect gelatinos ce se scurge-ncetișor în oase. Nori rostogoliți peste tăcere suplinesc în gri și violet, lipsa cerului până la stele, uimitoare lipsă de concret. Cenușiu e cerul, violetă marea, eu mai râd o clipă, apoi putrezesc, râsul meu își cere o continuare, eu din putrezire nu mă mai opresc. Curcubeu se-ntinde peste lumea îmbrăcată-n gri și violet, curcubeu se-ntinde însă, culmea! cât se poate-ntinde de încet !
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate