Deschid rănile trecutului
Și mă las pradă sărutului.
Sângerez?
Inima mă înspăimântă
Când privirea ți se-avântă,
Tu ai ochi sublimi și verzi.

Pe unde ai pătruns?
Și cine te-a adus?
Poate briza primăverii
Păcălind templul durerii
A-nghețat orice apus.

Să simți că ești întâia oară,
Să simți că lumea-ți aparține-
Ceva nou tresaltă-n tine.
Ard fantomele iubirii
Ia-mi, te rog, frigul simțirii
Și să fim noi doi pe veci.

Stăteam în liniștea serii
Și priveam îngândurat-
Veșnic eu, înfrigurat.
Dar ce văd? Eu văd doi ochi
Înfrățiți cu soarele, cu luna
Verzi îi văd, dar simt întruna
Că trecutul l-au furat.

Ochii tăi renasc lumină,
Ochii tăi renasc pustiu,
Dar pustiul este verde,
Și în verde mă simt viu.
Un astfel de vis minunat
Ne-a fost clar... predestinat.