„În care parte din lume să mă nasc?”,
Îl întrebă Hristos pe Tatăl din Cer.

„Ce să caut? Piatră, pământ, suflet, gând?
Sau să mă las căzând din nesfârșire
Până când, adăugând, mă va cuprinde ceva,
Cumva, ca pe lumina din stea în privire?”

„Îmi închipui că, pentru a fi ca Tine, Tată,
Ar trebui să fac din ziua dintâi un pântec
Care să mă poarte din Răsărit până-n Apus
Și, ca pe cântec, să mă fredoneze”, zic.

„Așa este!”, fi-va răspunsul ce îl aștept.

„Știu că așa este, pentru că-mi ești părinte.
Dar insist, în care parte de lume să mă nasc?”
Am să întreb. Tu vei spune cum faci mereu:
„Timpul nașterii noastre e pretutindeni!”