visul decapitat
despicat descalificat
ninge ca într-o prelungire a
iernii cu
trena albă târâită peste dealuri
se compromite zăpada
fața albă mânjită de mocirlă
ca într-o cloacă în care
se tăvălește tăcerea
viața-și ia revanșa
de mânecă
și pleacă pe meleaguri străine
pe coclauri
ecoul nopții care-și răspunde
sieși
stele strălucitoare se ascund în
pumnul întunericului
urletul lupului la lună
neputință de-a o sfâșia
sub amenințarea necunoscutului
visul decapitat gonește
să se ia la trântă cu viața.