poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-12-08 | |
apa cântă în ploi, glăsuind piatra
piatra mai cunoaşte grai şi prin rostogolire apa căzută şi piatra în loc, limbajul tăcerii animalizându-mă, fug în ineriorul pietrei de ploaia cu oameni singurătatea e o piatră locuibilă apa aşteaptă încărunţirea-n zăpezi mană în pustia de verde nici roşul n-a mai rămas în pustie aştept să duc albul la gură mâncându-l slăvind pe Dumnezeu amfibian, respir prin piele frigul neîndeajuns de fierbinte să fiarbă zăpada în apă obrazul mi se ruşinează de lacrimă ea nu înzăpezeşte niciodată în odaie e un munte şi un sisif pistra singurătăţii glăsuieşte prin rostogolirea cuvintelor de zadar pe singurul alb sincer pe care îl cunosc cuvintele mele sunt zădărnicia unei ierni fără zăpadă, apă de ploaie, rost cu sămânţă de haos a tristului, plumb topit băut de nefiinţă întru deschiderea mormântului spre cunoaştere temporară apa cântă în ploi băute de plângerea unui prunc de demon de-atâta ploaie ni se usucă rugăciunile până la fărâmiţare Doamne, dă-ne în pas înnoroierea-n zăpezi să albim sub talpă ca în părul unui moşneag de Crăciun
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate