Din ce-am trăit, acum, cam tot îmi aparţine
Şi nu renunţ la ce-a fost bun sau ce-a fost rău,
Doar vreau să ştiu că ţie-ţi este încă bine
Şi nu te-ai poticnit de soartă-n drumul tău

Eu nu mai cer acum prea multe de la viaţă
Dar parcă totuşi aş schimba câte ceva,
Fiindcă-mi bate-o umbră-n geamuri când e ceaţă
Iar când deschid, mă-ntâmpină absenţa ta,

Şi se anunţă vremuri grele şi zăpadă
Şi bate-un clopot a prăpăd şi a pustiu,
Doar fulgi imenşi parcă îngână o baladă,
Pe care o mai ştii şi tu, şi eu o ştiu,

Mă voi îmbolnăvi de-atâta amintire,
Voi îngheţa acut în frigul carpatin,
Între demult şi azi omătu-i prea subţire
Şi iernile de altădată mi-aparţin