poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-11-16 | |
Fericire alături de cei dragi,
Îi tot curgea prin urechi. Ar fi vrut nespus acele priviri vechi, Să-l răsară din gândurile tot mai vagi. Adesea privea afară, pe fereastră Statuie era și atrăgea muști Ochii tociți i se mișcau după arbuști Să guste din distracția ilustră. Stătea lipit, cu botul în cer, Lipsit de-un gând mai putred cum era, El tot stătea și iar visa, Și se întorcea la chip de fier. Pielea zbârcită i se prelingea prin colț, Iar ochii lipsiți de viață ieșeau din orbită Spinarea dură, încet i se încleșta, Mâinile strângeau gâtul ce dispărea, Umerii se spânzurau în lumina părăsită Și buzele i s-au strâns în boț. În ochi, fereastra nu mai este, Rămâne dus de propria existență, În oglindă, el își gusta din prezență, Singur este, uitat de veste. Zace și încearcă amarnic să vorbească, Cerșește după un sunet, o veste de dincolo, Geme și zbiară în oglinda firească, Până nici el nu se mai vede acolo. Cu umor se împinge și răsuflă În gratii îl țin mâinile ce se răsfrâng, Îi înăbușesc copitele și apoi Îi strâng, Intestinele de pe pereți. În oglindă, el nu se mai aude, Doar urletul sângelui cum cade, Se duce și el și iar zace gol, Se târâie și mănâncă sol.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate