când şed în mormintele interioare
sângele îmi strigă despre bunica
şi în curând despre mama,
bunica avea dulceaţă de mamă cu mine,
mama moştenindu-i dulceţurile
cu un pahar de apă alături
să nu-mi poată plânge setea de vorbă,
dulce şi-aceea
la sânul lăsat în jos către tata,
cel cu picioarele pe pământ,
moşneag zdravăn moştenind sarea pâinii pământului
şi nu dulcele din prăjituri de cuvânt,
el coace binele meu
pe cuptorul cuvântului cu capul pe umeri
şi pe el îl ademeneşte tăcerea
şi sângele meu îl va urma în mormânt
interior când voi şade