zei corupți de fericire m-au deposedat
cred că ar vrea să-mi ia și pâinea de la gură
dar magice speranțe nu le-am cedat
credința le-a plămădit cu aripi de anvergură.

am și un vis măreț ce mă poartă la stele
lumini strălucitoare în cuvinte se strecoară
emoții versatile ca pe niște imortele
le răspândesc în lume într-o doară.

Dumnezeu de mine nu s-a îndepărtat
cu multă dragoste îmi poartă de grijă
chiar dacă-mi este sufletul de păcat pătat
și inima sângerează ca rănită de schijă.

nu știu din viața mea cât a mai rămas
mizez pe nemurire cu al visului as.