poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-10-16 | | Unde e mama ? Eu nu știu cine m-a adus pe lume... Stau în casă cu-n bărbat anume ce-mi cere să-i spun "tată"... Și c-o femeie care-i mai mult beată ! Care mi-e numele nici nu știu bine îmi zice fiecare cum îi vine.... "mai", "băi", sau chiar "ascultă" și nu zâmbește nimeni când salută ! Coliba noastra-i mică și murdară gândaci și muște în tot locul sboară peste tot e-ntuneric și e rece și pragul nimeni nu ni-l trece ! Sunt mic dar , aș fugii în lume să fug poate-mi găsesc un nume sau poate o găsesc pe-aceea care mi-a dat un trup și o suflare ! Mama nu-i aceea cu care stau în casă aceasta nu-i nici bună , nici frumoasă; o vorbă nu mi-a spus nicicând nici vocea, nici pasul nu îi este blând ! Mă bate și mă ceartă din orice fleac orice aș face tot nu-i plac... umblu trențos și-s nespălat mă culc pe niște trențe, n-am un pat ! La margine de sat ne e coliba în jur cresc bălării ... și iarba în colo mai departe e verde și frumoasă ; în bătătură , țărâna e la ea acasă ! Ei peacă-n zori mereu și eu rămân pe cârpe-n colțul meu sunt singur toată ziulica și de mâncat aproape n-am nimica ! Sunt cătrăniți seara când vin Din gură le iese doar venin ... ea zice că mănânc prea mult și că sunt rău , că nu-i ascult ! Și pun pe-o laviță ce-i zic ei masă o sticlă c-o licoare și o pâine roasă mai pun vreo ceapă și-o cană cu lapte beau și eu puțin, de-acu e noapte ! A două zi e cam la fel o viață tristă fără nici un țel ; mâncarea e puțină , dar multă băutură și multă striciune-n bătătură . În jurul nostru copii nu sunt toată ziulica stau ca mut vorbesc în gând cu pomii și cu iarba și mă întreb mereu :"unde e mama" ? M-am hotărât să plec și am plecat intr-o zi caldă cu cer luminat am pus ce-aveam mai bun pe mine și am luat-o în jos înspre mai bine ! Am mers încet pe drum de țară prin lanuri de grâu sau de secară am mers mereu cu sufletul la gură fără apă și făr-o-nbucătură ! Spre seară mi-a ieșit în cale o casă albă cu gard , cu flori și cu un moș cu barbă ! "Copile , acuma noaptea unde mergi ? ai haine rupte , ghetele nu-s întregi ! Și chiar ești slab, ești amărât părinții tăi știu c-ai dispărut ?" "Eu stau cu unu care-și zice tată pe mama n-am văzut-o niciodată ! Ar trebui să fie și pentru mine-n lume O ființă bună cu orice nume să mă privească cu iubire să-i plâng în brațe în neștire ... Să pot să-i spun tot ce mă doare să mă privească cu-ndurare să nu mă certe niciodată ... mie dor de mama mea adevărată !" "În asta casă de vrei să locuiești pe mama curând o să găsești această este casa Domnului și fiecare are locul lui !" Eu am rămas acolo de-ndată părintele a fost cu mine ca un tată ca un tătic adevărat el m-a spălat, el m-a-mbrăcat ! Mi-a spus că voi munci cu el aici e biserică, nu e castel ! O cămăruță mică voi avea și viață mea se va schimba ! Chilia era albă și curată pe perete o iconiță agățată un pat, o masă , un dulăpior un scaun , o floare , un covor ! Era frumos cum n-am știut că poate fi Eram cu tatăl meu în fiecare zi și în biserică intram ades puneam în vase florile ce le-am cules ! Bătrtanul îmi vorbea frumos Și-m povestea chiar de Hristos El "Tatăl nostru" m-a-nvățat În rugăciune lineștea-m aflat ! M-a învăța să scriu și să citesc și pentru toate astea-i mulțumesc dar, sufletul meu tot plângea că nu știam nimic de mama mea! Și într-o zi i-am glăsuit "Părinte eu pe mama n-am găsit iar tu mi-ai spus c-o voi afla în Casa Domnului dacă voi sta !" "Tu ești cuminte și ascultător Și Dumnezeu atoateștiutor într-o seară când te vei ruga pe mama ți-o va arata ..." Eu l-am crezut căci îl iubeam în fiecare zi cu el munceam iar, seară obosit și somnoros spuneam o ruga pe de rost! Și într-o seară îngenuncheat spre iconiță ochii am ridicat în timp ce "Tatăl nostru" eu spuneam în iconiță "mama" îmi vedeam ! Sunt sigur chiar că este ea în brațe cu-n copil ea mă privea copilul eram eu sau orișicare Dar mama mă privea cu îndurare ! Mă rog seara ca și până-acum apoi îngenuncheat încep să-i spun ce am făcut eu ziua toată... Ea mă ascultă...nu mă ceartă niciodată ... Privirea ei e caldă , iubitoare și mă ascultă cu răbdare eu chiar așa visam că este o mama știută numai din poveste ! Cum oare n-am văzut-o mai de mult Cum n-am recunoscut-o de la început ? Acum nimeni nu mi-o va lua Când mă închin , o văd pe mama mea.... București, 7 aprilie 1997 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate